Cum greşesc creştinii când sunt atacaţi?

„Fericiţi sunteţi voi, când, din cauza Mea, oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, minţind împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în Ceruri!” 

Acestea sunt cuvintele lui Hristos, care ne îndeamnă nu doar să suportăm cuvintele grele la adresa noastră, ci ne îndeamnă chiar să ne bucurăm când astfel de lucruri se întâmplă. Atenţie, însă: avem porunca de a ne bucura că suntem persecutaţi atunci când motivul este credinţa în El, nu când motivele insultelor sunt reale! Dacă cineva ne numeşte mincinoşi având dreptate, motivul este de profundă tristeţe, nu de bucurie!

Persecuţia creştinilor în 2018, în Europa, este strict la nivel verbal. Însă, de cele mai multe ori, nu faţă în faţă, ci pe reţelele de socializare. Ura se exprimă mult mai simplu din spatele unui ecran, nu-i aşa? Întrebarea care se ridică este: cum răspundem noi, creştinii, persecuţiei verbale? Voi enumera 3 tendinţe pe care le-am observat în nenumărate rânduri şi pe care le consider greşite:

  1. Tendinţa agresivă

    Îi înţeleg perfect pe creştinii care tind să fie agresivi verbal atunci când cineva îi jigneşte sau îl jigneşte pe Dumnezeu. Şi mie îmi creşte tensiunea deseori când se întâmplă asta, recunosc. Însă, atacul la persoană sau etichetele nu doar că nu se cuvin, dar nici nu sunt eficiente. Aţi văzut vreodată un om care, în urma unei jigniri, să spună: „Da, are dreptate omul acela. Sunt cam incult. Ar trebui să pun mâna pe Biblie…” Mda, nici eu nu am văzut. Aici se încadrează şi ironia. Personal, cred că această tendinţă are legătura cu mândria inimii. Scopul comunicării agresive nu este să îndreptăm privirile oamenilor înspre Dumnezeu, ci să ne simţim noi bine: „Ha! I-am zis-o!”

  2. Tendinţa pasivă

    Există şi opusul celor agresivi. Sunt acei creştini care nu postează nimic ce ar putea fi controversat, preferă să nu răspundă la comentarii şi stau în banca lor, liniştiţi, invocând versetul: „Cât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” Dar Dumnezeu ne cere să spunem Adevărul „la timp şi ne la timp”. Ne cere să avem curaj, ne cere inclusiv să nu ne ruşinăm de El. Nu e nimeni mai bun dacă tace, atunci când trebuie să vorbească. E adevărat că sunt şi momente în care e bine să nu spunem nimic, dar acelea sunt rare. Şi aici problema este tot mândria.

  3. Tendinţa sfântoacă

    Aici se încadrază creştinii care, deşi au intenţii bune, au un limbaj de lemn, învechit, şi nu reuşesc să poarte o conversaţie cu cineva care trăieşte în 2018, nu în 1900. Ei scriu versete după versete, ca argumente, însă nu le explică semnificaţia. Sau, şi mai rău, doar trântesc nişte versete scoase din context într-un comentariu.

Care este, atunci, soluţia?

Din punctul meu de vedere, în calitate de creştini, atunci când suntem atacaţi verbal, soluţia este, mai întai, să ocolim cele 10 semne de exclamare, jignirile, ironiile sau versetele trântite într-un comentariu şi scoase din context.

După ce ne asigurăm că am ocolit aceste 3 tendinţe, putem merge mai adânc şi, ca în toate lucrurile, să luăm modelul lui Hristos. Lui nu i-a fost niciodată teamă să spună lucrurilor pe nume. Nu a evitat să spună Adevărul, nu a stat în banca Lui. A fost curajos, dar în acelaşi timp înţelept şi plin de Iubire. Le-a spus în faţă fariseilor că sunt ipocriţi, dar i-a spălat picioarele lui Iuda cu câteva ore înainte să fie vândut de către el. A afirmat că este Fiul lui Dumnezeu, conştient fiind că aceasta Îl va duce spre moarte, dar pe cruce s-a rugat pentru cei ce L-au ţintuit acolo. Pentru El, scopul nu era să câştige o dispută. Nu era nici să „trăiască în pace”.  Hristos a spus Adevărul, având mereu în minte Iubirea şi eternitatea fiecărui om. 

Ce trebuie să schimbăm dacă ne regăsim în una din cele 3 tendinţe de mai sus? Mentalitatea. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea gândirea Lui şi înţelepciunea de a găsi echilibrul între Iubire şi Adevăr, dar şi bucuria de a fi persecutaţi, măcar verbal, pentru credinţa în El.

 

P.S. Cine nu este creştin, nu poate înţelege bucuria de a fi persecutat, nici măcar la nivel conceptual.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s