Iuda, Petru, eu și tu

Te-ai întrebat vreodată ce asemănare există între noi și Iuda, trădătorul pe care uneori ne e greu și să îl menționăm în cuvinte? Dante Alighieri, în Divina Comedie, îl descrie în ultimul cerc al infernului, cel mai aproape de satan, cercul trădătorilor, al acelora care au vândut sânge nevinovat. Desigur că aceasta este ficțiune, dar parcă și nouă ne vine să ni-l imaginăm pe Iuda într-o pedeapsă continuă de 2000 de ani încoace. Așadar, ce avem noi a face cu un trădător?

M-am întrebat de multe ori ce simțea Hristos în cei trei ani și jumătate în care l-a iubit necondiționat pe Iuda, știind că avea să fie tocmai trădătorul. Oare de ce Mântuitorul a ales între cei 12 Apostoli și un trădător? O adevărată risipă, ar putea zice unii, mai pragmatici. Însă, Hristos nu a fost un pragmatic, ci a risipit, din plin, iubire. Pe Iuda l-a iubit zi după zi, până inclusiv în timpul cinei cea de taină, când prin repetate gesturi, i-a dat şansă după şansă. Desigur că Hristos ar fi ajuns în mâinile ucigașilor și fără Iuda, dar a vrut să se asigure că Iuda are de ales, că Iuda a avut parte ireproşabil de iubirea Lui.

Putem doar să bănuim motivul pentru care Hristos l-a chemat în apostolie chiar pe trădătorul, dar oare nu e aceasta tocmai expresia supremă a dragostei Lui? Nu e tocmai dovada de necombătut că El iubeşte până şi trădătorii? Că nu există limite în jertfa Lui, că pe cruce a luat asupra Sa şi păcatul trădării lui Iuda, că şi noi suntem adesea mici trădători pe care El tot până la capăt îi iubeşte…

A fost plin de trădători în Săptămâna Mare, dar dintre ei se mai distinge încă unul – Petru. Amândoi au regretat şi au plâns cu amar, și Iuda și Petru. Dar apoi fiecare a ales: Iuda – sfârşitul, crezând că iubirea lui Hristos se câștigă prin merite; Petru – a doua șansă, știind că orice ar face, Hristos îl iubește pentru că este El bun, nu Petru.

Iar noi, micii trădători, cu fiecare păcat, mai adăugăm o trădare şi o palmă peste fața Hristosului atârnat pe cruce. Dar El, prin faptul că l-a iubit pe Iuda până la capăt, ne lasă drept pildă că ne iubește și pe noi, tot până la capăt. Că și pentru noi a murit și a înviat. Că nu Îl putem determina să ne iubească mai puţin atunci când greşim şi nici mai mult atunci când facem ceea ce este drept. Dintre Iuda şi Petru, numai pe unul îl ştim de sfânt, pe cel care şi-a îndreptat regretele către Mântuitor. Celălalt a rămas în istorie ca trădătorul

Săptămâna Mare a început din nou, iar acum se cuvine să începem și noi să medităm la semnificaţia zilelor care ne stau înainte, care anul acesta decurg atât de diferit pentru întreg pământul. Să medităm, aşadar, la cum am vrea să rămânem în istorie: iubiţi până la capăt oricum vom fi, dar oare vom fi trădătorii iubiţi până la capăt sau sfinţii, iertaţi şi restauraţi prin Învierea lui Hristos? Vom fi aceia pentru care dragostea lui Hristos s-a risipit sau Îi vom urma exemplul, risipind la rândul nostru iubire pentru alţii?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s